Iordania, despre imperii si speranta Bianca Patru Mingote

Calatoria este esenta schimbarii, sub toate formele si scopurile ei. Calatoria a reprezentat, insotita de cele mai vechi desene rupestre si metafore crestine, modul prin care un erou, un personaj, un ales se indreapta spre ceea ce ii este predestinat. Cele trei religii monoteiste, iudaismul, crestinismul si islamul, detaliaza in cartile sfinte cum trimisul divinitatii parcurge o calatorie inainte de a primi harul divin. 

Si, poate mai mult ca niciodata, vedem aceasta calatorie intruchipata in muntii arizi ai Iordaniei, culminand cu Muntele Nebo, locul in care Moise a privit spre orizont, in cautarea Taramului Fagaduintei.

Sunt multe povesti care isi gasesc originea in textele sfinte ale religiilor mentionate mai sus, povesti ce m-au captivat si pe mine in timpul vizitei prin Regatul Hasemit al Iordaniei, Casa lui Hasim, dinastia ce inca se afla la putere, din 1921.  

Circuitul de grup pe care l-am insotit a inclus toate orasele si locurile importante din Iordania, atat din punct de vedere cultural, cat si religios. Am inceput cu nordul tarii, cu Amman si Jerash. Despre Amman, capitala actuala a tarii, se pot scrie romane, atat de multe povestiri leaga cele trei mari epoci ce au domnit peste dealurile nordice: epoca amonita, o epoca a fierului ce a dat numele orasului Rabbath - Ammon, urmata de epoca faraonului Ptolemeu al II-lea, ce a reconstruit orasul Ammon, denumindu-l Philadelphia, ca mai apoi, sub dominatia romanilor, sa devina unul dintre cele zece orase grecesti ale Decapolisului. In secolul al VII-lea, califatul Rashidun a cucerit orasul, dandu-i numele de Amman, oras al contrastelor, al statuii lui Hercule, al bazarelor pline de condimente, al forumului roman si al cantarilor religioase.

Sa ne intoarcem la imaginea de ansamblu. Iordania este o tara situata in Orientul Mijlociu, inconjurata de Irak, Arabia Saudita, Siria si Israel, fiind, cu toate acestea, una dintre cele mai pasnice si stabile tari din Orient, cu o putere a monezii locale ce depaseste dolarul american. 

Dintre toate obiectivele vizitate in Iordania, vreau sa dedic acest text orasului ce sta si astazi, ca o poarta mistica, in Desertul Arabiei, a carui denumire este data de romani, uimiti fiind de grandoarea orasului construit in piatra: Petra!

In 1818, un explorator curios din fire si excentric, Johann Lucking Burckhart, incepe o calatorie plina de peripetii in Orientul Mijlociu. Calauzit de un ghid local, dornic sa descopere misterul orasului plin de comori, ingropat in piatra, descopera Kaszr Faraoun (Castelul Faraonului), o constructie impunatoare, de mari dimensiuni, care il face sa se gandeasca la maretia civilizatiei ce a trait in acele zone aparent aride, fara resurse si lipsite de viata. Nu isi putea imagina, cu siguranta, ca ceea ce vazuse avea sa schimbe multe vieti. 

Intr-un spatiu mistic, al rocilor sedimentare, Umm Ishrin si Disi, doua mari straturi de gresie care se imbina armonios in forme ce dau naste unor canioane spectaculoase, incepe povestea Nabateenilor, civilizatie antica ce a trait in desertul iordanian in jurul anului 300 i.Hr., dupa unii istorici. 

In 312 i.Hr., un istoric grec, Diodorus, scrie despre un popor nomad care refuza confortul unei societati stabile, in schimbul a ceea ce valoreaza cel mai mult pe lume pentru ei: libertatea si independenta. Un popor fara sclavi, fara bunuri, fara case impodobite, fara averi lumesti ce pot reprezenta o modalitate de constrangere a libertatii. 

Desi traiau aparent intr-un mediu care nu este prielnic dezvoltarii sociale si economice, pozitia geografica si doua nestemate vegetale transforma acest popor in unul dintre cele mai bogate. Toate drumurile negutatorilor dintre Egipt si Arabia treceau prin Petra, in plus, nabateenii erau cei care ofereau doua dintre cele mai pretioase tipuri de rasina: tamaia si smirna, atat de dorite de egipteni, de romani, de orice templu ce dorea sa isi venereze si invaluie in parfumuri eterne faraonii si zeii.

Insa, asa cum se intampla in multe povesti, punctul slab al unui zeu sau al unui imperiu se afla in detaliile conceperii lui. Odata ce expansiunea romana s-a indreptat tot mai mult spre Orient, in 105 d.Hr. atat Jerash si Amman, cat si Petra, se aflau sub dominatia imperiului. Atras de aceleasi rute comerciale ce au imbogatit triburile desertului, Traian, imparatul roman, decide sa anexeze tot mai multe zone de comert.

Astazi, Petra este una dintre cele mai importante atractii turistice din Iordania si a fost declarata Patrimoniu Mondial de catre UNESCO in 1985. Grupul de turisti pe care l-am insotit a fost incantat de marimea sitului, de frumoasele cladiri sculptate in piatra, Trezoreria si Manastirea fiind printre cele mai impunatoare, de misticismul locului, de sunetul vantului ce strabate coridoarele siq-ului, dar si de triburile de beduini ce inca traiesc in ruinele orasului.